Eu sunt d-ăla care face naveta cu microbuzul ca să ajungă la servici şi de la servici înapoi acasă. Zi de zi. În fiecare dimineaţă, pe lângă înghesuiala şi mirosul de balegă emanat de duzinele de manelari cu părul oxigenat şi traiste de rafie, grasele nesimţite care îşi fac loc cu curul printre scaune şi te calcă pe picioare fără să se uite în spate, îndur şi băşinile şoferulului combinate cu cele ale taxatorului. Hai să zicem că şoferul, când nu e nervos, îşi vede de covrigul lui şi de pedale, însă taxatorul… Taxatorul, care nu face nimic altceva decât să întindă mâna la bani, să se prefacă că uită să mai dea bilete în timp ce mai închide şi deschide o uşă nenorocită, are impresii de stăpân. În timp ce mestecă ciungă, plescăind ca un cur de vădană supus unui masaj, stă rezemat de uşă şi-şi numără banii adunaţi până la ora respectivă. Se uită cu scârbă la cei din jur şi, după ce că oamenii stau ca sardinele într-o conservă, spune pe un ton miliţienesc: „Mergeţi mai în spate… Mai în spate!“ Stau şi mă gândesc că pârciul ăla cu opt clase câştigă într-o singură zi jumătate dintr-un salariu minim pe economie, uneori poate şi mai mult. Mai ştie cineva cât e salariul unui medic? Salariul unui profesor?

Tari de tot băieţii ăştia.

Românului poţi să-i iei multe şi el să tolereze, să se conformeze, să ierte şi să uite. Poţi să-i iei hainele de pe el şi să-l laşi de izbelişte în tranziţie, poţi să-i terfeleşti demnitatea, poţi să-l calci în picioare de o mie de ori, vorba cântecului, poţi să-l minţi, să-l jigneşti, dar un singur lucru să nu-i faci: să iei fotbalul. Tocmai asta a făcut cotoiul Felix. Voiculescu i-a luat românului probabil cel mai de preţ refugiu, i-a luat mărul discordiei microbiste, l-a lăsat GOL! în faţa unui adversar puternic, l-a… retrogradat. Mare şi necugetată greşeală. Oare cum se simte Voiculescu ştiind că de fiecare dată când milioane de microbişti îi pronunţă numele, instinctiv şi necontrolat îi ies ataşate pe limbă şi cuvintele

Enigma a fost rezolvată. Misterul a fost elucidat. Ceaţa s-a împrăştiat. Mintea mi-a fost luminată. Am aflat, în sfârşit, răspunsul la întrebarea “Ce este bună numai când este umedă?”. Ura! Colega Antonia, femeie cu sufelt mare, şi la propriu şi la figurat (o să-mi iau palme), s-a hotărât să pună capăt suferinţei mele şi să-mi dea răspunsul la ghicitoarea de mai sus. După ce m-a ţinut în chinuri groaznice mai bine de o săptămână, şi-a înfipt degeţelele în tastatură şi, pe un document Word, a scris rândurile pe care urmează să le citiţi voi mai jos. Nu este atât de interesant răspunsul pe cât este povestea din spatele lui. Hai să n-o mai lungesc cu vorba. Deci…

Deci, da. Ei au analizat. Ai dracu’ “greierashi”!

Ion Caramitru, un om care nu mi-a plăcut niciodată dar ale cărui calităţi actoriceşti nu le contest, spune în Evenimentul că niciunul dintre colegii săi de breaslă nu era obligat pre vremea comuniştilor să se alieze cu puterea, să facă compromisuri. Susţine că mulţi dintre ei au avut o serie de beneficii pentru că s-au alăturat PC-ului, căpătând funcţii importante în organizaţie.

„Regimul avea nevoie de nume cât mai sonore şi înăuntrul şi în afara instituţiilor, dar mai ales pentru publicul larg. Oamenii «aleşi» ştiau ce trebuie să facă, şi multe din acţiunile lor au adus atingere şi libertăţii oamenilor“, spune Ion Caramitru, unul dintre actorii care n-au ocupat funcţii în regimul trecut şi actual director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

De cealaltă parte, oameni precum Alexandru Arşinel sau Draga Olteanu Matei, afirmă că

Este o întrebare/ghicitoare al cărui răspuns încerc să-l aflu de aproape cinci zile. O colegă (ea ştie răspunsul) m-a sunat şi m-a întrebat: “vere, ce e buna numai când e umedă?” Bineînţeles că am evitat să spun cuvântul care mi-a venit prima dată în minte (da, exact: p…izza) şi am încercat să obţin răspunsul de la ea. Mi-a spus că mă lasă să mă gândesc până la sfârşitul zilei de lucru. Ziua respectivă se încheiase, însă răspunsul tot nu venise. „Te mai las să te gândeşti şi mâine“, mi-a grăit suav. Deja mă enervasem. A doua zi mi-am pus status la messenger cu această întrebare. Răspunsuri precum: giugea, mijaretă, fofoleancă, marea (oh, Doamne!), o floare (how cute), s-au perindat pe monitorul meu toată ziulica. La un moment dat, mi-a spus că o să-mi desluşească misterul dacă sunt băiat cuminte şi promit să nu mai înjur. Glumesc. Mi-a spus că îmi va da răspunsul aici, pe blog. Până una-alta, sunt curios ce răspunsuri vă vin vouă în minte. Indiciu (dat de ea): nu are nicio legătură cu organele genitale. Deci… Ce e bună numai când e umedă?