Ies din redacţie şi mă duc ca uomu’  să-mi achiziţionez un strop de apă de la chioşc pentru a-mi deseca gâtlejul. Deodată aud: „…tuţi morţii mă-tii dă handicapat! Bă, îmi bag pula şi vă trimit acasă şi curăţ eu singur, futu-vă-n gură de nemâncaţi“. Da, aceste cuvinte veneau din gura mamutului din imagine. Cine este el? Ei bine, el este – ahem! – unul dintre supervaizării companiei de salubrizare a oraşului: Polaris. Ce făceau ei acolo? De ce era atâta gălăgie?

Oamenii culegeau vreascuri de prin boscheţi, le puneau în tomberoane, iar acestea erau descărcate în maşina de gunoi. Nu glumesc. Chiar asta făceau. Ca orice operaţiune de amploare, era nevoie de un supraveghetor care să coordoneze armata celor aproximativ opt tuciurii. Frate, ăla urla de parcă se afla pe un ditamai şantierul de construcţii, unde toate trebuiau să meragă ca unse că de nu, se întâmplă nenorociri. Eu, destionic, dau repede fuga în redacţie să-mi iau aparatul şi să imortalizez momentele de hărnicie şi implicare de care dădeau dovadă polarişii.