Încă nu am înţeles care e treaba cu DJ-eala pe litoral şi care e treaba cu DJ-eala în general. Nu înţeleg de ce un tip care stă la un pupitru, pune nişte muzică şi dă din mâini ca un descreierat primeşte zeci de mii de euro pentru o apariţie într-un club de UŢ-UŢ (descreierea sunetului care se aude permanent într-un astfel de club). Am fost, am văzut de câteva ori cum stă treaba şi tot nu am reuşit să înţeleg care-i faza. Sunt ăia care-şi compun piese în studio, folosesc nişte voci bune pe pozitiv şi lansează o muzichie cu videoclip şi tot tacâmu. Până aici treaba e bună. Dar, de foarte puţine ori se ştie a cui este vocea de pe melodie şi niciodată personajul respectiv nu apare pe scenă cu digeiul. Prin urmare, cu ce mă încălzeşte pe mine, atunci când mă duc la un concert al DJ-ului care a compus melodia respectivă, faptul că el pune piesa să cânte şi atât? 

Poate nu înţeleg eu profunzimea meseriei de DJ, poate există un element ascuns ce aşteaptă să fie descoperit de către mintea mea “încuiată”, dar mă îndoiesc. Unii poate o să afirme că nu pricep eu treaba cu mixajul, îmbinarea pieselor şi modul şi ordinea în care muzica este pusă. Ce e atât de complicat în a mixa două muzici, mai ales cu tehnologia care este la îndemână în ziua de azi? DJ-ul pune muzica care-i place lui şi euforizaţii transpiraţi dau din mâini că e trendy. Mai nou am văzut că publicul este atras de DJ-iţe care mixează în ţâţele goale, să ţopăie pulimea cu erecţia în pantaloni. A, şi mai eşti catalogat ca fiind şi ”varză” dacă erai prin zonă şi nu ai fost la ”concertu” lu’ DJ Şosetă. Ruşine, mă.