Eu sunt d-ăla care face naveta cu microbuzul ca să ajungă la servici şi de la servici înapoi acasă. Zi de zi. În fiecare dimineaţă, pe lângă înghesuiala şi mirosul de balegă emanat de duzinele de manelari cu părul oxigenat şi traiste de rafie, grasele nesimţite care îşi fac loc cu curul printre scaune şi te calcă pe picioare fără să se uite în spate, îndur şi băşinile şoferulului combinate cu cele ale taxatorului. Hai să zicem că şoferul, când nu e nervos, îşi vede de covrigul lui şi de pedale, însă taxatorul… Taxatorul, care nu face nimic altceva decât să întindă mâna la bani, să se prefacă că uită să mai dea bilete în timp ce mai închide şi deschide o uşă nenorocită, are impresii de stăpân. În timp ce mestecă ciungă, plescăind ca un cur de vădană supus unui masaj, stă rezemat de uşă şi-şi numără banii adunaţi până la ora respectivă. Se uită cu scârbă la cei din jur şi, după ce că oamenii stau ca sardinele într-o conservă, spune pe un ton miliţienesc: „Mergeţi mai în spate… Mai în spate!“ Stau şi mă gândesc că pârciul ăla cu opt clase câştigă într-o singură zi jumătate dintr-un salariu minim pe economie, uneori poate şi mai mult. Mai ştie cineva cât e salariul unui medic? Salariul unui profesor?